iSTORIA MICILOR
Ziua muncii are istoria ei, la fel și micii care se asociază aproape automat cu dată de 1 mai.
La noi în ţară micul a apărut în secolul XIX într-un han din București. Denumit hanul lui Iordachi, locul era cunoscut pentru cârnaţii delicioşi. Doar că într-o zi, omul a rămas cu multă carne şi fără maţe pentru cârnați, aşa că a luat carnea şi a pus-o direct pe grătar. Abia în 1920 apare prima reţetă de mici care spune că trebuie făcuţi din carne de vită, să aibă o lungime de 7-8 centimetri şi că se servesc musai cu o halbă de bere lângă.
Se spune că micii au fost aduşi de către turci în România, ca şi sarmalele sau chiftelele.
„Ca în orice reţetă culinară se pune problema paternităţii reţetei. Cine a inventat-o? Sunt micii româneşti sau nu? Ei bine, micii sunt şi româneşti, pentru că, la fel ca multe alte reţete, ele au o origine undeva, în cazul micilor: în orient, dar noi i-am adaptat. I-am pervertit pe gustul nostru. Le-am pus carne de porc și oaie, spre deosebire de strămoşii lor orientali. Le-am pus mult mai mult usturoi decât alţii, le-am pus bicarbonat de sodiu, care este, iarăşi, specific românesc”
